Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Romani 6:13

Consideră-te mort faţă de păcat – Pavel spune mai întâi cum ar trebui să te vezi tu însuţi. Apoi îţi spune un lucru foarte simplu, pe care ar trebui să-l faci cu consecvenţă, ca să fii eliberat de puterea păcatului: Să nu mai dai în stăpânirea păcatului mădularele (membrele) tale; ci dă-te pe tine însuţi lui Dumnezeu.

Membrele nu sunt doar părţile exterioare ale trupului tău, cum sunt mâinile şi picioarele sau ochii şi gura. Membrele, în înţelesul de aici, includ şi mintea şi imaginaţia. Includ capacitatea ta interioară, precum creativitatea sau motivaţia sau acel „organ“ care produce sentimentele tale. Membrele includ toate capacităţile fizice şi facultăţile mintale. Păcatul încearcă să stăpânească peste toate acestea, nu doar peste dorinţele tale păcătoase. Păcatul vrea să controleze şi aptitudinile tale bune, toate „organele interioare“.

Atât timp cât nu te consideri mort faţă de păcat, tu îi permiţi păcatului să-ţi stăpânească membrele. Atunci, în mâna păcatului, ele devin unelte sau arme împotriva neprihănirii. Capacităţile şi facultăţile care ţi-au fost date pentru a-L onora pe Dumnezeu şi a-i ajuta pe semenii tăi, acum devin unelte cu care îi răneşti pe alţi oameni şi Îl dezonorezi pe Domnul. Mintea ta, controlată fiind de păcat, devine o armă teribilă, care formează muniţia care iese din gura ta. Când cineva te-a rănit, imaginaţia ta găseşte foarte uşor tot felul de modalităţi de a se răzbuna.

În schimb, când te consideri mort faţă de păcat, tu poţi şi ar trebui să te dai pe tine însuţi şi membrele tale lui Dumnezeu, ca unelte ale neprihănirii. Când îţi dai seama că păcatul îţi stăpâneşte imaginaţia sau sentimentele, spune-I lui Dumnezeu: „Doamne, iau acum imaginaţia din mâinile păcatului şi Ţi-o dau ţie. Te rog să o stăpâneşti tu!“ Aşa este de simplu şi eficient. Şi să nu fii surprins dacă după aceea ai sentimente şi gânduri total diferite. Poate că chiar vei apăra persoana care te-a rănit.

Pavel a avut dintotdeauna un temperament energic. Când acesta era controlat de păcat, era o unealtă care s-a dezlănţuit împotriva lui Dumnezeu şi a distrus biserica. Acelaşi temperament, stăpânit de Duhul, a devenit o unealtă neobosită în lucrarea lui Dumnezeu şi a construit biserici una după alta. Poate că şi tu ştii ce se întâmplă când temperamentul tău este stăpânit de păcat. Temperamentul tău nu are nevoie să se schimbe. De fapt, este potrivit întocmai pentru ceea ce vrea Dumnezeu să faci. Doar trebuie să fie stăpânit de Dumnezeu. Şi atunci lucruri mari se pot întâmpla!

Cercetează-te!

·             Îmi dau imaginaţia păcatului, ca ea să-mi înfăţişeze imaginile care îi plac?

·             Îmi dau sentimentele sau un anumit sentiment în stăpânirea păcatului?

·             Îmi dau ochii în stăpânirea păcatului, ca să fie o poartă de intrare pentru lucruri pe care nu ar trebui să le văd?

·             Îmi dedau inima la mândrie?