Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:11 

Unul dintre lucrurile care ne ajută cel mai mult în trăirea unei vieţi de biruinţă este să ne vedem pe noi înşine aşa cum spune Scriptura. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat. În versetul precedent, citim că Hristos a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna, şi acum El trăieşte biruitor pentru Dumnezeu. Şi cu noi ar trebui să fie la fel.

Pentru ca aceasta să se întâmple, este important să înţelegem cine este mort. Păcatul nu este mort. De fapt, păcatul este foarte viu. Dar noi suntem morţi faţă de el. Conform Bibliei, moartea întotdeauna implică despărţire. Este o rupere a unei relaţii existente. Hristos, prin moartea Lui, ne-a despărţit de puterea păcatului. Relaţia noastră cu păcatul s-a sfârşit. Şi noi nu trebuie să încercăm să o refacem. Din nefericire, păcatul nu acceptă această despărţire. Adesea, păcatul încearcă să restabilească relaţia dintre noi şi el, ca să nu credem că a fost vreodată vreo despărţire. Atunci cum putem avea biruinţă?

Crede! Crede că este adevărat! Tu eşti mort faţă de păcat, şi, de aceea, păcatul nu are nicio putere asupra ta. Când sclavia a fost abolită în SUA, un sclav a auzit de aceasta şi a mers la un alt sclav să-i spună vestea bună. Al doilea sclav a mers la stăpânul lui şi i-a spus plin de bucurie: „Stăpâne, nu mai poţi să-mi dai nicio poruncă! Sunt liber!“ Dar stăpânul lui i-a spus cu multă convingere: „Prostii! Cine ţi-a spus aşa ceva? Du-te la treabă!“ Sclavul l-a crezut – şi a continuat să-i slujească. În dimineaţa următoare, primul sclav l-a întrebat: „De ce mai munceşti? Nu ţi-am spus că suntem liberi?“ – „Da, mi-ai spus, dar stăpânul meu mi-a spus altceva!“ Primul sclav i-a arătat celui de-al doilea un ziar: „Uită-te! Scrie aici: «Sclavia a fost abolită în SUA!»“ În final, cel de-al doilea sclav a crezut. Fostul lui stăpân putea să-i spună ce voia. Sclavul a plecat. Iar stăpânul nu avea dreptul să-l reţină.

Nu contează ce îţi spune păcatul, tu eşti liber! – Crede aceasta! Când primeşti un apel pe telefonul mobil, ce faci întâi? Te uiţi să vezi cine te sună, nu-i aşa? Dacă te „sună“ păcatul, nu este nepoliticos să nu-i răspunzi. Tu nu mai ai nicio relaţie cu păcatul. Nu trebuie să-i răspunzi nici când îţi lasă un mesaj în căsuţa inimii tale. Crezi într-adevăr  că eşti mort faţă de păcat? Atunci inima şi mintea ta trebuie să se pună de acord una cu cealaltă. Este, de asemenea, şi ceva ce trebuie să faci aici, dar la aceasta ne vom uita în următorul comentariu. Aminteşte-ţi, primul pas către biruinţă asupra păcatului este să ne vedem pe noi înşine aşa cum spune Scriptura.

 

Pavel nu spune că creştinii nu mai păcătuiesc. Cu toate acestea, puterea dominantă a păcatului a fost zdrobită prin moartea lui Hristos. De aceea, pentru creştini, creşterea spirituală prin procesul sfinţirii este posibilă,  şi ar trebui căutată prin toate mijloacele. 

Gerd-Walter Buskies, director AMEC Europa