„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu …“. Prin aceasta înţelegem că întreaga carte numită „Biblia“ este fără greşeli în scrierea originală, iar învăţătura şi autoritatea ei sunt absolute, supreme şi finale. Credem că Duhul Sfânt i-a călăuzit pe oamenii sfinţi din vechime în tot ceea ce au scris. 2 Tim. 3:16; Deut. 4:2; 2 Pet. 1:21.
Dumnezeirea există veşnic în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acestea trei sunt un singur Dumnezeu, având aceeaşi natură, atribute şi desăvârşire. Rom. 1:20; Mat. 28:19; Deut. 4:35; Ioan 17:5.
Persoana şi dumnezeirea Domnului Isus Hristos, născut prin Duhul Sfânt, venit în lume prin fecioara Maria, om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Ioan 1:1,14; 10:30; Mat. 1:20; Luc.1:30,31; Fil. 2: 5-7; 1 Tim. 3:16; Col. 1:19.
Persoana şi dumnezeirea Duhului Sfânt este izvorul şi puterea oricărei închinări şi slujiri plăcute; Cel care descoperă Cuvântul adevărat; locuieşte în orice credincios, mărturisindu-L întotdeauna pe Hristos, ajutându-ne să ne concentrăm asupra Lui şi nu asupra noastră sau a experienţelor noastre. Ioan 15:26; Fapt. 5:3-4; 1:8; Rom. 8:26-27; 1Cor. 2:12-14; Rom. 8:9; 1 Cor. 3:16; 12:13; Ioan 16:13-14.
Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar că prin păcătuirea primului Adam întreaga omenire a căzut în păcat. Prin păcătuirea lui a suferit îngrozitor nu numai natura sa morală, ci el şi-a pierdut complet viaţa spirituală, devenind mort în păcatele şi fărădelegile lui şi fiind supus puterii Diavolului: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu“ (Rom. 8:7-8). De aceea, dacă nu se naşte din nou prin Duhul Sfânt, el nu poate intra sau vedea împărăţia lui Dumnezeu.Nici o mare reformă, nici o realizare morală înaltă, nici o cultură atrăgătoare, nici un plan umanist sau filantropic, nici o societate bună, nici un botez sau alte acte ceremoniale nu pot ajuta păcătosul să facă un singur pas spre cer, ci pentru a fi mântuit este necesară o viaţă nouă dată de Duhul Sfânt prin Cuvântul Său. Gen. 1: 26-27; Ioan 3:3, 6-7; Rom. 5:12; Efes. 2:1-3; Tit 3:5.
Hristos a luat locul păcătosului înaintea lui Dumnezeu şi a murit ca jertfă de ispăşire pentru păcatele întregii lumi. El a fost făcut blestem pentru toţi păcătoşii, murind pentru păcatele lor, după Scripturi. Nici o pocăinţă, nici un sentiment, nici o credinţă, nici o hotărâre bună, nici un efort sincer, nici o supunere la legile sau regulamentele unei biserici nu pot adăuga nimic la valoarea sângelui preţios sau la meritul lucrării împlinite pentru noi în El, Cel care a gustat moartea în locul fiecărui om. 1 Ioan 2:2; Evr. 2:9; Gal. 3:13; Rom. 3:25; 4:4-5; 5:8; Col. 1:13-14, 20-21.
Credem că Isus Hristos a înviat din morţi, după Scripturi; El S-a înălţat la cer şi stă la dreapta lui Dumnezeu ca Mare Preot şi Mijlocitor al credincioşilor. Luc. 24:39; Fapt. 1:10-11; Efes. 4:10; Evr. 1:3; 1 Ioan 2:1.
Hristos, în plinătatea binecuvântărilor pe care El le-a asigurat prin moartea şi învierea Sa, Se primeşte doar prin credinţă, iar în momentul când ne încredem în El ca Mântuitor, trecem de la moarte veşnică la viaţă veşnică, fiind justificaţi de toate lucrurile, suntem primiţi înaintea Tatălui, fiind iubiţi aşa cum este iubit El şi făcuţi una cu El. În momentul acceptării lui Hristos ca Mântuitor, El vine pentru a locui în cel credincios şi pentru a-Şi trăi viaţa Lui de sfinţenie şi de putere prin el. Evr. 9:15; Ioan 5:24; Rom. 3:28; 4:3,23-25; Efes. 1:3; Ioan 17:23; Gal. 2:20; 4:6-7; 5:16; Fapt. 1:8.
Biserica este formată din toţi cei care cred din toată inima în Domnul Isus ca Mântuitor. Ea este trupul şi mireasa lui Hristos. Fiecare credincios (dintre iudei sau naţiuni) este botezat în trupul lui Hristos prin Duhul Sfânt, devenind astfel mădulare unii altora. Noi suntem datori să păstrăm unitatea prin legătura păcii, ridicându-ne deasupra prejudecăţilor de sectă, a diferenţelor confesionale, iubindu-ne fierbinte unii pe alţii cu o inimă curată. Efes. 1:22-23, 2:19-22; 1 Cor.12:22-27; 1:10-13; Rom. 12:4-5; Efes. 4:3-6; 5:32; Filip. 2:1-5, Gal. 5:13-15.
Toţi credincioşii în Domnul Isus sunt chemaţi să ducă o viaţă despărţită de tot ce este lumesc şi de practici păcătoase, trebuie să se abţină de la plăcerile şi obiceiurile care pot fi prilej de poticnire pentru alţii sau ar aduce ruşine crucii lui Hristos. Credincioşii sunt chemaţi să facă fapte bune. „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă“ (Gal. 6:10). 1 Ioan 2:15-16; Rom. 13:14; 14:13; 1 Cor. 10:13; Efes.2:10.
Evanghelizarea lumii este misiunea supremă a poporului lui Dumnezeu şi anume, predicarea Evangheliei la orice făptură. Credem că trebuie acordată o importanţă deosebită evanghelizării copiilor. Mc. 16:15; 2 Cor. 5: 18-19; Mat. 18:14.
Credem că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos va reveni în trup. A doua venire a lui Isus este „binecuvântata speranţă pusă înaintea noastră“, spre care trebuie să privim totdeauna. „Cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos (Fil. 3:20). Fapte 1:11; 1 Tes. 4: 16-17; Ioan 14:1-3; Tit 2:13; Fil. 3:20-21.
Sufletele celor care s-au încrezut în Domnul Isus, prin moarte ajung imediat în prezenţa Lui şi rămân acolo (într-o stare conştientă binecuvântată) până când trupul va învia la venirea Lui; trupul şi sufletul reunite vor fi pentru totdeauna cu El în glorie. Lc. 23:43; 2 Cor. 5:8; Lc. 16:22, 25; Fil. 1:23; 1 Tes. 4:15-18.
După moarte sufletele celor pierduţi rămân în chinuri până la judecata finală la scaunul de judecată mare şi alb, când sufletul şi trupul reunite la înviere vor fi aruncate în „iazul de foc“, care este moartea a doua, „să aibă parte de o pedeapsă veşnică departe de faţa lui Dumnezeu şi de gloria puterii Lui“ (2 Tes. 1: 8, 9). Luc. 16: 22-23, 27-28; Evr. 9:27; Apoc. 20:5, 11-15; 2 Tes. 1:7-9.
Satana este o persoană reală. El este „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, care înşeală întreaga lume“ (Apoc. 12:9). Efes. 6:11-12; 1 Pet. 5:8; Apoc. 20:10.